În primul rând, deşi în limbajul curent şi mai ales în cel jurnalistic termenii de organizaţie interguvernamentală (OIG) şi instituţie interguvernamentală sunt folosiţi interşanjabil, în jargonul ştiinţific există o diferenţă conceptuală marcantă, prelungind la nivel “internaţional” distincţia clasică “instituţii - organizaţii” punctată de D. North: instituţiile internaţionale sunt “legile jocului” în politica internaţională, constând în regulile juridice formale (i.e., dreptul internaţional) şi normele sociale informale (i.e., etica internaţională) ce guvernează comportamentul individual şi structurează interacţiunile dintre state şi alţi actori internaţionali; organizaţiile internaţionale sunt “jucătorii”, instanţe concrete ale anumitor aspecte ale instituţiilor internaţionale, ce vin cu atribute palpabile, precum clădirile, birocraţia şi bugetele, constituind acele grupuri de oameni şi guvernarea acţiunilor colective pentru a se produce bunuri – publice, private sau mixte – internaţionale.
În al doilea rând, se mai cuvine a fi făcută şi distincţia dintre organizarea internaţională [la singular], qua proces, şi organizaţiile internaţionale [la plural], qua produse ale acestui proces, precum şi identificarea în acest ambient inter-acţional a ideii de multilateralism, adică acea practică a coordonării politicilor naţionale între trei sau mai multe state. În al treilea rând, deşi economia mondială ar viza, la prima vedere, doar OIG economice (i.e., comerciale, financiare), toate OIG sunt, într-o măsură mai mare sau mai mică, “economice”, implicate fiind în alocarea globală de resurse. Astfel, chiar şi o OIG cultural-ştiinţifică, ca UNESCO, sau una politico-militară, ca NATO, posedă, volens nolens, şi un rol economic. Nu în ultimul rând, OIG nu epuizează guvernanţa globală – privită ca sumă a ideilor, valorilor, normelor, procedurilor şi instituţiilor informale şi formale care ajută toţi actorii (state, OIG, societate civilă, corporaţii) să identifice, să înţeleagă şi să intervină în problemele transfrontaliere, oferind cadre şi soluţii instituţionalizate.
Studierea organizării şi organizaţiilor internaţionale rămân preocupări esenţiale într-o lume în care globalizarea conservă, dar şi contestă vechile interdependenţe.
