Literatura economică a decantat, în cursul evoluţiei ei, o taxonomie dominantă a sistemelor economice – consacrând dihotomia “capitalism vs. socialism”, completând-o însă cu o serie de stări “hibride” / “mixte” / “mediane”. Persistă însă diferenţe conceptuale între analişti, tributare alegerii criteriului dominant în funcţie de care sunt construite comparaţiile şi clasificările. La o privire sumară şi pornind de la accepţiunea larg împărtăşită a sistemelor economice – adică moduri în care indivizii îşi provizionează în societate satisfacerea nevoilor; sau, altcumva spus, cum îşi coordonează social producţia şi distribuţia resurselor –, avem tabloul aparent al imensei varietăţi de ipostaze culturale a lor. Aşadar, “câte bordeie, atâtea obiceie”.

Şi totuşi, paleta tipologică fundamentală este mult mai restrânsă. Într-o cunoscută expunere se punctează că istoria a produs doar trei tipuri de sisteme: “cele bazate pe principiul tradiţiei, cele organizate ca structuri de comandă şi, cumva mai puţin numeroase, istoric vorbind, cele în care forma centrală de organizare este piaţa” (Heilbroner şi Boettke). Sintetizând, relaţiile societale majore pot fi fie cutumiare, fie coercitive, fie contractuale. Fixand mai strâns diferenţa – regimul dreptului de proprietate – tabloul devine încă şi mai clar (la Mises şi Rothbard). Proprietatea este fie privată (marca pieţei libere capitaliste), fie publică (socialistă), iar alterarea publică a proprietăţii private este ceea ce numim azi intervenţionism.

Necesitatea comparării sistemelor economice este o realitate inescapabilă într-un mediu economic globalizat, a cărui progresivă deschidere între spaţiile naţionale care-l compun este dublată de o persistentă diversitate a acestora, care trebuie explorată şi exploatată, în cunoştinţă de cauză, de agenţii economici cu activitate internaţională. Analiza varietăţii de tratamente pe care le aplică statele lumii, pe teritoriile lor proprii, agenţilor economici, în termeni de instituţii şi politici publice – aranjamentul instituţional sau sistemul economic care guvernează (inter)acţiunile acestora –, ţine de interesul – principial şi pragmatic – al economistului sau al întreprinzătorului internaţional, fiind şi un act de cultură civică generală.